Progresii aritmetice

Se numeşte progresie aritmetică un şir de numere a1, a2, a3, …, an, …  în care fiecare termen, începând cu a2, se obţine din cel precedent prin adăugarea unui număr constant numit raţia progresiei. Se notează:  a1, a2, a3, … an;  dacă a1 este primul termen, an cel de-al n-lea termen, r raţia, n numărul termenilor şi Sn suma celor n termeni, atunci avem:

progresii aritmetice

Anunțuri

Eclipsa

Eclipsa este intunecarea unui corp ceresc. Apare cand umbra unui obiect din spatiu cade pe un altul sau cand un obiect trece prin fata altuia, blocand lumina. Eclipsa solara are loc cand luna trece printre Soare si Pamant. Eclipsa lunara are loc cand luna trece prin umbra Pamantului.Si alte corpuri ceresti, in afara de Pamant si Luna pot avea eclipse.
Planeta Jupiter cateodata blocheaza lumina solara a lunilor sale. De asemenea, lunile planetei Jupiter pot umbri cateodata planeta.Eclipsa solara apare cand umbra lunii trece prin fata Pamantului. Umbra se misca de la vest la est in jurul Pamantului, cu o viteza de 2000 mile (3200 km) pe ora. Oamenii care se afla in calea umbrei pot vedea trei tipuri de eclipsa. Eclipsa totala apare cand luna este in totalitate in fata Soarelui. Daca luna se afla in cel mai indepartat punct fata de Pamant cand are loc eclipsa totala, eclipsa poate fi eclipsa inelara. In astfel de eclipsa, intunecimea lunii este doar in mijlocul Soarelui, lasand un inel de lumina in jurul ei. O eclipsa partiala apare cand Luna acopera doar o parte din Soare.
O eclipsa solara totala este este una dintre cele mai impresionanate vederi. Luna intunecata apare la marginea de vest a Soarelui si se misca incet in jurul lui. In momentul eclipsei totale, un nimb de lumini inconjoara Soarele intunecat. Acest nimb este corona Soarelui. Cerul ramane albastru, dar intunecat. Cateva stele si planete pot deveni vizibile de pe Pamant. Dupa cateva minute, Soarele reapare, iar Luna isi continua miscare inspre est. Perioada in care Soarele este total intunecat poate fi intre 2 minute si jumatate si 7 minute 40secunde.
O eclipsa solara nu trebuie privita direct, deoarece radiatiile solare pot afecta ochii. Eclipsele lunare au loc cand luna trece prin umbra Pamantului. Eclipsa totala apare cand Luna trece in intregime prin umbra Pamantului. Eclipsa partiala apare cand doar o parte din Luna trece prin umbra Pamantului. O eclipsa lunara totala poate dura 1 ora si 40 minute. Eclipsa lunara poate fi vazuta pe timpul noptii, nu exista nici un pericol in a o privi.

Referatul complet îl găsiţi aici.

Cosmosul

Cosmosul este lumea întreagã, ansamblul a tot ceea ce existã, a tot ceea ce ne înconjoarã, vãzut si nevãzut. Stelele sunt corpuri cereşti fierbinţi, formate din gaze ce ard permanent. Din aceasta cauzã, stelele degajã caldurã şi luminã fiind singurele corpuri cereşti care au caldurã şi luminã proprie O parte din cãldurã şi lumina lor se transmite planetelor si sateliţilor acestora. Culoarea stelelor : În funcţie de temperatura lor, stelele sunt roşii, galbene sau albastre.
Stelele roşii au o temperaturã de circa 3.000ºC. Acestea mai sunt numite şi stele reci. Stelele galbene, sunt cu ceva mai ,,calde” ajungand la 5.500ºC. Stelele albastre sunt stele fierbinţi circa 30.000ºC.
De exemplu, Sirius este o stea albastrã. Numãrul stelelor este foarte mare. Ceea ce cuprindem cu privirea este numai o micã parte din mulţimea stelelor care alcãtuiesc Universul. Stelele vãzute de noi sunt şi cele mai apropiate de planeta Pãmânt.
Constelaţiile : Grupãrile mici de stele alcãtuiesc constelaţii. Oamenii le-au denumit dupã conturul lor, asemãnãtor unor obiecte : Carul Mare, Carul Mic, Balanţã etc. Pe cer pot fi vãzute 88 de constelaţii.
Din cauza mişcãrii de rotaţie a Pãmântului în jurul Soarelui, unele constelaţii se vãd numai în anumite luni ale anului : Orion în decembrie, Lyra în iulie. Galaxia : O aglomerare de miliarde de stele formeaza o galaxie. Partea centralã a galaxiei se numeşte nucleu.
În nucleu este concentrata cea mai mare parte a stelelor din galaxie. Pãmântul, împreunã cu Soarele şi celelalte planete, face parte din galaxia Calea Lactee. Aceastã conţine aproximativ 200 miliarde de stele. Toate galaxiile, împreunã cu spaţiul cuprins între ele, alcãtuiesc Universul. Acesta este imposibil de mãsurat, şi se spune cã este infinită. Vârsta sa este cuprinsã între 15 şi 17 miliarde de ani. Universul a luat naştere în urma exploziei ,,oului cosmic”. Explozia a fost numita de cãtre astronomul George Gamow (1904-1968) ,,big bang” adica marea explozie. Ulterior, materia rezultatã din explozie s-a concentrat în stele, planete, sateliţi, comete, meteoriţi şi praf interstelar.

Referatul complet îl găsiţi aici.

Fazele Lunii

Fazele Lunii – Luna este singurul satelit natural al Pamantului. Luna are o varsta de aproximativ 4.6 miliarde de ani. Rotatia Lunii in jurul Pamantului dureaza aproximativ 4 saptamani (durata unei luni ca durata este de 27 de zile 7 ore 43 minute si 11.6 secunde). In acest interval Luna trece prin anumite faze: luna noua, primul patrar, luna plina, ultimul patrar si se succced intr-o luna lunara ce dureaza 29 zile 12 ore 44 minute si 2.8 secunde.
Fazele Lunii sunt date in raport de pozitia Pamant Soare. Fazele incep cu luna noua cand se observa doar un corn extrem de subtire, dupa care acesta creste si se ajunge la primul patrar. Partea luminoasa continua sa creasca pana se ajunge la luna plina care dupa o perioada va scadea si va aparea ultimul patrar. Aceasta alternanata se numeste ciclu lunar. Ciclul se incheie cu trei zile in care luna nu mai apare luminata si nu se mai poate vedea pe cer cu ochiul liber.
Un ciclu complet sau perioada dintre doua luni noi se numeste “luna sidonica”. Acesta are o durata de aproximativ 29.5 zile. Luna siderala este perioada in care Luna face o revolutie completa in jurul Pamantului. Aceasta miscare de revolutie are ca referinta stelele fixe. Luna tropicala este asemanatoare celei siderale, dar in acest caz se ia in considerare si miscarea de precesie, adica punctul de referinta numai este reprezentat de o stea fixa ci de punctul vernal (0° Berbec). Luna draconica sau nodica reprezinta intervalul intre doua conjunctii succesive ale Nodului Nord lunar cu Luna. 

Referatul complet îl găsiţi aici.

Interiorul si vârsta Pamântului

Interiorul Pamantului – In centrul Pamantului se afla “miezul” sau “nucleul Pamantului”( cu grosimea de aproximativ 3400 km, de consistenta fluida,alcatuit din elemente grele (metale grele mai ales fier) , unde au loc reactii atomice de fuziune in conditiile unor temperaturi si presiuni ridicate. Stratul urmator este”mantaua Pamantului cu grosimea de 2900 km. Mantaua este alcatuita din roci plastice, predominand silicatii si oxizii.
Scoarţa variază considerabil în grosime, fiind mai subţire sub oceane şi mai groasă sub continente. Miezul intern şi Scoarţa sunt solide. Miezul extern şi mantalele sunt plastice sau semi-fluide. Diferitele straturi sunt separate prin discontinuităţi care sunt evidente în datele seismice; cea mai cunoscută este discontinuitatea Mohorovicic, dintre scoarţa şi mantaua superioară.
Miezul este compus probabil in majoritate din fier(sau fier/nichel), fiind posibila si prezenta altor elemente mai usoare.Temperaturile in centrul miezului pot ajunge la 7500 K ,mai fierbinte decat suprafata Soarelui. Mantaua inferioara e compusa mai mult din siciliu,magneziu si oxygen,cu ceva fier,calciu si aluminiu.
Mantaua superioara e alcatuita din olivina si piroxen (silicati de mangneziu si de fier) ,calciu si aluminiu.Cunoastem toate acestea doar din tehnicile seismice ,monstre din mantaua superioara ajungand la suprafata sub forma de lava din vulcani,insa majoritatea Pamantului este inaccesibila.
Scoarta este compusa in principal din cuart (dioxid de siciliu) si alti silicati de exemplu feldspat. Luat ca un intreg Pamantul are urmatoarea compozitie (in functie de masa):
34,6% fier
29,5% oxigen
15,2% siciliu
12,7% magneziu
2,4% nichel
1,9% sulf
0,05% titan

Referatul complet îl găsiţi aici.

Poluarea apelor

Poluarea apare cand o substanta este eliberata in mediu, in cantitati mari, incat aduce prejudicii oamenilor, vietuitoarelor sau habitatelor.Petrolierele transporta pana la 550.000 tone de petrol, astfel accidentele pot fi devastatoare.Petrolul pluteste pe suprafata marii, formand o pelicula care blocheaza patrunderea luminii necesare plantelor marine. 

Pasari si pesti pot fi prinsi sau otraviti de valul de petrol.Dar cu toate ca mor si mii de animale, majoritatea zonelor din largul marii sau de pe coastele afectate se refac in cativa ani.
Rezidurile industriale deversate in rauri distrug viata acvatica.Fertilizatorii duc la cresterea algelor care absorb oxigenul din apa, ucigand pestii si plantele acvatice.Au fost stabilite conventii international pentru a stopa deversarea deseurilor in mari si pentru a reduce poluarea apelor.Cererea de apă potabilă este în creştere continuă cât timp populaţia globului creşte.Produsele folosite in agricultura sunt o cauza a poluarii apelor.

Un efect al poluarii apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor, numita si ‘moartea lacurilor’, ca urmare a cresterii fertilitatii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfati si nitrati, care favorizeaza proliferarea fitiplanctonului si a plantelor acvatice. Putin cate putin, lacul se colmateaza, se ingusteaza si dispare.

Referatul complet îl găsiţi aici.

Sistemul nervos

Sistemul nervos (latină Systema nervosum ) al unui animal (incluzând omul) coordonează activitatea muşchilor, monitorizează organele, primeşte şi prelucrează informaţiile primite prin organele de simţ şi iniţiază acţiuni. Cu alte cuvinte sistemul nervos este responsabil pentru menţinerea homeostaziei (echilibrul intern al corpului). Elementele principale ale sistemului nervos sunt neuronii şi celulele gliale (cu rol de susţinere şi de protecţie).

Cu cât urcăm pe scara de evoluţie a organismelor, sistemul nervos devine tot mai complex, iar posibilităţile lui de a recepţiona, interpreta şi reacţiona corespunzător informaţiilor din mediul înconjurător sunt tot mai perfecţionate.

Descriere
Elementul principal al sistemului nervos este ţesutul nervos, format din neuroni interconectaţi prin axoni şi dendrite. La organisme mai evoluate (de exemplu, omul) se întâlnesc şi celule gliale, care susţin activitatea neuronilor fără a participa direct în prelucrarea de informaţii. Sistemul nervos este format din:


Sistemul nervos central (SNC)
Aceasta este partea principală a sistemului nervos şi se ocupă cu prelucrarea informaţiei venită de la receptori (de exemplu, receptori vizuali, tactili, de durere etc.) şi generarea de răspunuri. SNC este format din encefal şi măduva spinării. Aceste două componente sunt protejate de cutia craniana şi, respesctiv, de coloana vertebrală.


Sistemul nervos periferic (SNP)
SNP este partea sistemului nervos formată din neuronii şi nervii din afara SNC. Aceştia se găsesc în membre (de exemplu, în mâină şi picioare) şi organe (de exemplu stomac, inimă etc.). SNP nu este protejat de oase sau de o barieră pentru sânge (faţa de creier care este protejat de bariera hematoencefalică), şi poate fi uşor lezat mecanic sau chimic.
Referatul complet îl găsiţi aici.